O lună în luna februarie

O lună în luna februarie
Când luna plină se-aşterne.
O lună cu tine alături
În care s-au consolidat sentimente eterne.

Nu mi-ai oferit de pe cer luna
Ci călătorii pe cerul cu numărul zece.
Nu mi-ai adus stelele-n palme
Ci lumină ce lumina soarelui o întrece.

Mă uit în oglinda şi îţi văd amprenta
Pe zâmbetul meu ce de-o lună apare.
Aş fi vrut să fiu timp de o zi fluture,
Ca să ştii că te iubesc, timp de o viaţă, tare tare.

N-am studiat limba eschimoşilor
Şi nici n-am purtat blănuri de urs,
Ne-am sărutat în schimb precum ei
De nenumărate ori, în tot acest puţin timp scurs.

Învăţ noi paşi din dansul fericirii de fiecare dată
În timp ce tu eşti coregraful meu.
Dansul acesta, iubitule,
Tu-l faci să nu îmi pară deloc greu.


De aş fi lună, aş apărea doar pentru tine
Numele sau anotimul nu m-ar interesa, apoi,
Cum ar fi vremea mea?!..irelevant lucru.
Aş vrea să fiu ca luna asta, doar pentru amandoi.