Ieri ai oprit timpul
Si intr-o secunda ora ai transformat.
Decat adierea vantului ce matura nisipul
Pe loc ea n-a ramas.
Cand m-ai privit in ochi
Nici n-am stiut ca a trecut un ceas.
Apoi cu-n zambet mut,
Timpului tu i-ai dat curs.
Mi-am zis "mor" precum un urs
Cand am crezut ca te-am pierdut.
Mi-ai spus ca esti un tren in gara
Din care n-ai de gand sa pleci
Dar ca fac multe lucruri
La care nu te-astepti.
Nu stii ce munti de pe inima mi-ai luat
Si-n locul lor campuri cu flori ai presarat.

Nu-mi dă nimic...
Şi totuşi de-ar putea,
O, de-ar putea să-mi dea ce nu-i cer incă
Ar face dintr-un tău o mare adâncă
Şi din aba, splendidă catifea.
Nu-i dau nimic...
Dar dacă ar fi să-i dau
Ce-aş vrea să-i dau si ce-ar putea să-mi ceară
Aş face dintr-un om un semizeu,
Dintr-o feştilă curcubeu
Şi-un diamant cu străluciri de stea polară.
Ţi-aş da ce simţi că nu se poate avea,
Ţi-as da ce ştii că nu se poate cere,
Ţi-aş da ce crezi că nici n-ar exista,
Eternitatea vieţii efemere.

Ţi-aş da luciditatea profeţiei,
Ţi-aş da independenţa de destin,
Ţi-aş da tortura nopţilor de insomnie
Când doruri neîmplinite devin chin.

Ţi-aş da perpetuarea în urmaşi,
Ţi-aş da, prin ei, credinţa în nemurire,
Ţi-aş da prin tot ce-n urmă laşi
Rodirea ta multiplicată prin iubire.
Ţi-aş da naivitatea tinereţii,
Ţi-aş da entuziasmul de adult,
Ţi-aş da întelepciunea bătrâneţii,
Când tot ce-a fost va fi de la început.

Ţi-aş da credinţa-n altă existenţă,
Ţi-aş da speranţă în viaţa de apoi,
Ţi-aş da narcotic dulcea somnolenţă,
Când pragul morţii l-am păşi în doi.
Nu-mi ceri nimic,
Şi totuşi, dacă ai vrea,
O, dacă ai vrea să-mi ceri ce nu-ţi dau încă,
Ţi-aş da fiinţa si credinţa mea,
Din om un prometeu aş înălţa,
Înlănţuit de mine ca de stâncă.

Nu-mi ceri nimic,
Şi totuşi, dacă ai vrea,
O, dacă ai vrea să-ţi dau ce nu-mi ceri încă,
Lui Dumnezeu i-aş înălţa păgâna rugă
Fă-l Doamne să îmi ceară şi să vrea!

Ca marea-n iulie

Mi-ar placea sa fiu mare intr-o zi de vara
Sa imi stai la picioare pana la rasarit.
Sa vezi cum ma trezesc, cum prind eu viata
Si sa-ti dai seama ca-n fiecare dimineata
Ceva la mine-i diferit.
Sa fiu ca marea-n iulie mi-as dori,
Albastra, calda si frumoasa.
Sa stau de vorba cu luna noaptea,
In licurici sa te transforme, sau in stea,
Cum imi alergi prin valuri sa te pot vedea.
Si un singur lucru eu ti-as cere, iubitul meu muritor,
Nu asculta melodii cantate de sirene,
Caci te vrajesc si te-neaca cu farmecul ispititor.
Ramane-mi fidel pana la moarte,
Si-n ultima ta zi sa vii la mine sa te spal de pacate.