Nu-mi dă nimic...
Şi totuşi de-ar putea,
O, de-ar putea să-mi dea ce nu-i cer incă
Ar face dintr-un tău o mare adâncă
Şi din aba, splendidă catifea.
Nu-i dau nimic...
Dar dacă ar fi să-i dau
Ce-aş vrea să-i dau si ce-ar putea să-mi ceară
Aş face dintr-un om un semizeu,
Dintr-o feştilă curcubeu
Şi-un diamant cu străluciri de stea polară.
Ţi-aş da ce simţi că nu se poate avea,
Ţi-as da ce ştii că nu se poate cere,
Ţi-aş da ce crezi că nici n-ar exista,
Eternitatea vieţii efemere.

Ţi-aş da luciditatea profeţiei,
Ţi-aş da independenţa de destin,
Ţi-aş da tortura nopţilor de insomnie
Când doruri neîmplinite devin chin.

Ţi-aş da perpetuarea în urmaşi,
Ţi-aş da, prin ei, credinţa în nemurire,
Ţi-aş da prin tot ce-n urmă laşi
Rodirea ta multiplicată prin iubire.
Ţi-aş da naivitatea tinereţii,
Ţi-aş da entuziasmul de adult,
Ţi-aş da întelepciunea bătrâneţii,
Când tot ce-a fost va fi de la început.

Ţi-aş da credinţa-n altă existenţă,
Ţi-aş da speranţă în viaţa de apoi,
Ţi-aş da narcotic dulcea somnolenţă,
Când pragul morţii l-am păşi în doi.
Nu-mi ceri nimic,
Şi totuşi, dacă ai vrea,
O, dacă ai vrea să-mi ceri ce nu-ţi dau încă,
Ţi-aş da fiinţa si credinţa mea,
Din om un prometeu aş înălţa,
Înlănţuit de mine ca de stâncă.

Nu-mi ceri nimic,
Şi totuşi, dacă ai vrea,
O, dacă ai vrea să-ţi dau ce nu-mi ceri încă,
Lui Dumnezeu i-aş înălţa păgâna rugă
Fă-l Doamne să îmi ceară şi să vrea!

Ca marea-n iulie

Mi-ar placea sa fiu mare intr-o zi de vara
Sa imi stai la picioare pana la rasarit.
Sa vezi cum ma trezesc, cum prind eu viata
Si sa-ti dai seama ca-n fiecare dimineata
Ceva la mine-i diferit.
Sa fiu ca marea-n iulie mi-as dori,
Albastra, calda si frumoasa.
Sa stau de vorba cu luna noaptea,
In licurici sa te transforme, sau in stea,
Cum imi alergi prin valuri sa te pot vedea.
Si un singur lucru eu ti-as cere, iubitul meu muritor,
Nu asculta melodii cantate de sirene,
Caci te vrajesc si te-neaca cu farmecul ispititor.
Ramane-mi fidel pana la moarte,
Si-n ultima ta zi sa vii la mine sa te spal de pacate.

Ultima zi din iarna

Aminteste-ti zilele reci de iarna
Bucuria primei ninsori,
Cum a venit Mosul in taina,
Si acel parfum de sarbatori.

Acum iarna e trista,
Ea pe peron si-asteapta trenul.
Imi va fi dor de broderia sus tesuta,
Dar primavara trebuie sa-si revendice terenul.

In loc de flori de gheata,
La ferestre vor fi alte flori,
Mai parfumate si pline de viata,
Peisaje vesnice in minte,cu multe culori.

Pasari ce se-ntorc din vacanta,
Soldatii iernii ce se topesc,
Natura vesela ce se trezeste la viata,
Si albine ce-n jurul zambilelor roiesc.

Astazi e ultima zi din iarna alba.
Inspira adanc si lasa-te inspirat,
Accepta ca-n suflet e primavara,
Si lasa-ti inima si gandul sa tresara.